Secretar de stat pentru Comunicații în cadrul Ministerului Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor în Guvernul României, Dragoș Preda (38 ani) este un tânăr politician cu studii aprofundate la universități de prestigiu din Franța, experiență profesională remarcabilă dobândită la nivelul structurilor Uniunii Europene și a Comisiei Europene care a ales să reprezinte Prahova în Parlamentul României, candidând pe lista PNL pentru Camera Deputaților.
Dragoș Preda – recomandat drept „un om de ispravă” de Dumitru Prunariu, cosmonautul care a dus România în spațiu – are o carte de vizită impresionantă ce merită prezentată ca unul dintre puținele exemple demne de urmat în politica de cadre a partidelor românești ocupate în ultimii 30 de ani de „absolvenți” cu diplome cumpărate și doctorate plagiate.
Fost bursier la două școli de renume internațional (al 50-lea bursier al Guvernului Republicii franceze în cei 65 de ani de existență ai Ecole nationale d’Administration, FRANȚA) și absolvent a două programe de masterat ale Paris 1 Panthèon-Sorbonne, Universitate în cadrul căreia a absolvit și programul de licență, Dragoș Preda a revenit de fiecare dată în țară. A fost premiat în prima ediție a Galei Forbes România 30 sub 30 și a primit o serie întreagă de distincții și din partea societății civile și nu numai.
Tatăl a doi copii, Dragoș Preda și-a dedicat o mare parte a vieții sale benevolatului, iar munca sa în străinătate a fost mereu în rezonanță cu acasă, cu România. Antreprenor civic prin definitie, Dragoș este fondator și membru a numeroase organizatii, unele dintre acestea marcând profund societatea română de pretutindeni: Liga Studenților Români din Străinătate – cea mai vastă comunitate din afara granițelor, Fundația CAESAR, Clubul pentru Romania, IRSCA Gifted Education, Rotary Club Bucuresti Cismigiu, INACO – Inițiativa pentru Competitivitate etc. În societatea civilă a lansat programe precum Clasic e Fantastic și a făcut parte din juriul a numeroase competiții precum Gala Premiilor în Educație (2009), Gala Societății Civile (2010) etc. Face, de asemenea, parte din nodul Romania al Proiectului Millenium initiat de catre Smithsonian Institution, The Futures Group International si United Nations University (UNU), temerar căutând să transpună pragmatic noi orizonturi. În spațiul de business a înființat o Cameră Bilaterală și s-a alăturat unor colegi tineri experți deja consacrați pe plan intern cât și internațional, prieteni dragi, în vederea lansării rețelei profesionale globale de business RISE CONSORTIUM.
Prezent în studioul Oglinda de Azi, la emisiunea moderată de jurnalistul Florin Frățilă, Dragoș Preda a știut să-și arate, dincolo de mesajul electoral, și competențele de om pregătit, serios, reprezentat al unei generații ce merită creditată pentru mult așteptata schimbare a clasei politce românești.
Urmăriți în continuare interviul pe care ni l-a acordat Dragoș Preda, un tânăr român idealist care după mulți ani petrecuți în străinătate s-a întors și a ales să trăiască în țara în care s-a născut cu gândul la valorile trecutului și la România viitorului.
Începând de joi, 26 noiembrie, PSD Câmpina are un nou președinte interimar în persoana executorului judecătoresc Dan Ioan Mușat. Hotărârea Biroului Permanent Județean al PSD Prahova de a-l numit pe Mușat în această funcție politică la Câmpina vine pe fondul demisiei din această funcție a Mihaelei Petrovici, Liviei Lupu și Ioan Dragomir, cei trei președinți interimari care au condus filiala locală a PSD începând din februarie 2020 și până în prezent.
Vă reamintim că în data de 7 februarie 2020, după demisia Mihaelei Voicilă, fost secretar de stat în Guvernul Dăncilă și președinte al social-democraților câmpineni, hotărârea unanimă a filialei locale a fost aceea ca interimatul conducerii partidului să fie asigurat de triumviratul amintit.
Joi, 26 noiembrie, Consiliul Local Câmpina a dezbătut și votat, printre altele, și proiectul de hotărâre referitor la modificarea componenței Comitetului Director al Clubului Sportiv Câmpina, respective și-a ales cei cinci reprezentanți în conducerea clubului câmpinean.
Procedura de vot a fost una destul de anevoioasă, având în vedere faptul că, pentru cele cinci locuri disponibile în Comitetul Director s-au înscris șapte consilieri municipali - Liviu Briciu (POL), Roxana Gheorghe (Partidul Verde), Marius Anghelescu (PMP), Liviu Dumitrache (USR), Andrei Duran (PSD), Florin Marcu (PNL), Costel Filip (independent) - și a fost nevoie, din punct de vedere procedural, de vot secret prin intermediul buletinelor cu lista nominal a candidaților.
În urma votului, cei cinci reprezentanți ai Consiliului Local în Comitetul Director al CSC, care vor avea mandat de patru ani, sunt următorii: Liviu Briciu, Roxana Gheorghe (Partidul Verde), Marius Anghelescu (PMP), Liviu Dumitrache (USR), Andrei Duran (PSD).
Potrivit regulamentului de funcționare al CSC, Comitetul Director are în componență nouă membri: cinci din partea Consiliului Local, trei din partea serviciilor de specialitate din cadrul Primăriei Câmpina (cel mai probabil vor rămâne Iulian Anton, Cristian Birligiu și noul administrator public, Adrian Dobre), cel de-al nouălea fiind președintele Clubului, profesorul Adrian Stoican, aceștia nefiind remunerați pentru activitatea depusă în cadrul comitetului.
Prezent la Câmpina, în studioul Oglinda de Azi, la emisiunea moderată de Florin Frățilă, Mihai Cristian Apostolache, candidat pentru Camera Deputaților, s-a arătat foarte motivat să ajungă primul ales independent din Prahova, în ultimii 30 de ani, în Parlament.
Conferențiar universitar la Facultatea de Litere și Științe de la Universitatea Petrol și Gaze Ploiești, director al Centrului de Studii și Cercetări Juridice și Socio-administrative din cadrul UPG, dublu licențiat în științe administrative și drept și doctor în drept, Mihai Apostolache are o carieră profesională solidă ce îl recomandă pentru o funcție publică în legislativul României.
Mihai Apostolache are experiența a două mandate în Parlamentul României, în perioada 2004-2008 și 2008-2012, atunci când a reușit să facă legi bune pentru oameni, cum ar fi legea prin care au fost scutite de la impozitul pe pensie persoanele cu handicap accentuat sau grav.
Mihai Apostolache a întors spatele politicii făcute de oameni care i-au înșelat așteptările, a pus bazele proiectului civic Prahova în Acțiune, în cadrul căruia a derulat programul de succes "Pregătit pentru a realiza ceva măreț", pentru ca în anul 2019 să devină președintele noului partid înființat: Prahova în Acțiune, formațiune politică creditată de prahoveni cu un număr mare de voturi la alegerile locale care au avut loc în toamna acestui an.
Mihai Apostolache își asumă candidatura la Camera Deputaților din postura de independent pentru că își dorește să le ofere prahovenilor alternativa unui om care nu este obligat să dea socoteală unui partid, ci doar acelora care l-au votat.
Urmăriți mai jos prima parte a interviului acordat de Mihai Cristian Apostolache publicației noastre.
Rămas fără autoutilitară în această perioadă complicată de pandemie, pë fondul uzurii parcului auto aflat în dotare, Spitalul Municipal din Câmpina - unitate suport Covid 19, a primit azi, 24 noiembrie, sub formă de donație, de la un grup de câmpineni, o autoutilitară aproape nouă (an de fabricație 2015, adusă recent din Franța) dotată cu echipamentele necesare și 20.000 măști de protecție.
Inițiativa i-a aparținut primarului Alin Moldoveanu, care împreună cu omul de afaceri Vlad Papuc, proprietarul societății Aveuro Internațional din Câmpina și de familia Loredana și Simion Apreutese au sponsorizat achiziționarea autoutilitarei.
Cele 20.000 de măști au fost donate de către societatea Aveuro International, una dintre puținele firme autohtone producătoare de măști cu grad ridicat de protecție, certificate de instituțiile abilitate ale statului român.
"Era mare nevoie să venim în spijinul Spitalului cu achiziționarea și donarea unei astfel de autosanitare, în condiția în care instituția nu mai avea cu ce să-și transporte bolnavii. Mulțumesc societății Aveuro International și familiei Apreutese pentru că au pus umărul la această sponsorizare" - a declarat Alin Moldoveanu la întâlnirea de predare - primire a donației.
La rândul său, directorul medical al Spitalului Municipal, Mihaela Petrovici, a declarat: "Îi mulțumim domnului primar pentru inițiativă și sponsorilor generoși. Aveam mare nevoie de această autoutilitară în activitatea de zi cu zi".
Cine sunt cei mai bogați prahoveni în 2020? Și care este topul celor mai valoroase companii de pe meleagurile noastre? Citiți în ediția viitoare a ziarului Oglinda un material amplu despre mediul de afaceri prahovean, realizat pe baza clasamentului Forbes România.
Ediția 2020 a Topului Forbes 500 apare pe piață pe 27 noiembrie, acesta fiind un proiect editorial complex dedicat promovării antreprenoriatului și mediului de afaceri. În paginile lui se regăsește topul celor mai valoroase 500 de companii deținute de antreprenori români, dar și clasamentul celor mai bogați români, inclusiv topul averilor internaționale.
Ce este inedit în această nouă ediție a topului Forbes este faptul că, pentru prima dată numărul românilor cu averi de peste 500 de milioane lei se apropie de 30, o creștere de la puțin peste 20 în urmă cu doi ani.
Printre companiile prahovene care fac parte din TOPUL FORBES sunt câteva nume cunoscute precum Cemrom și Soceram (fam. Anastasescu), Hotel Internațional (fam. Rușanu), Seca Distribution și Aquila Part Prod Com (Alin Dociu, Constantin Cătălin Vasile), Confind (Ioan Simion), Recunoștinta Prodcom Impex (fam. Timiș), Ana & Cornel (fam. Paraschiv), Lemet (fam. Rizea), Oltina Impex Prod Com (Nicolae Nicolescu, Cosmin Olteanu și Bogdan Iosif).
Despre reflexul cîinilor laureatului Nobel din 1904, Ivan Pavlov știu, cred, pînă și bacalaureații ultimului deceniu. Măcar din bancuri. Mecanica automată: stimul – reflex condiționat este suficient de simplă și de evidentă pentru a fi înțeleasă de toată lumea. E la fel de simplă ca și ecuația celebră a lui Einstein, și la fel de plină de consecințe și de incomprehensibilă în toate consecințele sale. Cîți ne gîndim, de pildă, că toată politica de azi și toată organizarea rețelelor sociale funcționează după acest principiu simplu? Toți sîntem precum cîinii unui „pavlov” invizibil. Suni clopoțelul cu mărirea pensiilor și a salariilor? Imediat alegătorul salivează un vot favorabil. Stîrnești ura împotriva lui x ca dușman al poporuluiși element periculos? Imediat consumatorii media vor saliva ca o haită de lupi flămînzi la mirosul căpriorului stingher și-l vor scuipa sau agresa fizic în piață pe victimă, sau pe maidanul fără margini al Facebook. Acesta este mecanismul care ne transformă pe toți în subiecți acefali ai unui experiment autoindus. Producem idei pe care le credem ale noastre, fără să realizăm că ne-au fost induse de media. „Am văzut la tv” sau „am citit pe FB” sînt două dintre cele mai idioate fraze cu care îți poți argumenta o părere. Tocmai pentru că ele țin de dresajul cotidian și de coborîrea noastră în sub-raționalitate. În non-gîndire. Cu atît mai trist cînd cei care abdică de la gîndire sînt intelectuali.
Mircea Dinescu a emanat unul din cele mai rușinoase produse ale minții sale, un text de o xenofobie, mîrlănie, precaritate de idei și de informație care dă de rușine remarcabila sa operă poetică. Miliardarul roșu care plînge fals de mila săracilor e prea obișnuit să saliveze la vederea banilor verzi.
Recunosc că nu am fost prieten cu Sorin Stoica, chiar dacă am făcut parte, pentru câteva luni, din redacția ziarului Partener. Parcă o dată ne-am aflat în același timp în biroul conducerii și probabil că eram în aceeași sală atunci când toți colaboratorii au fost convocați pentru a fi informați de apariția unui rival periculos - Zarva. O denumire de publicație predestinată la mari fapte de arme. O minunată trambulină de lansare către viața politică pentru un personaj care a apucat hățurile politicii și nu le-a mai dat drumul decât pentru a deveni tehnocrat în audiovizual. O rețetă încercată de atâția alții. Lăsăm la o parte că personagiul nostru a întors în mod remarcabil armele, chiar de mai multe ori, atât de tipic valah.
Foto: www.graphicfront.ro
În mod sigur, eu și Sorin Stoica am bătut aceleași holuri și săli de clasă ale Liceului Nicolae Grigorescu (bănuiesc că nu și terenul de baschet, căci din tot ceea ce a scris este vizibil că era adeptul hotărât al fotbalului și nu iubea baschetul), el fiind cu un an mai mic, născut în anul 1978. Dar eram sute de liceeni dezorientați, intimidați de cei/ cele cu mai mult tupeu. Dacă voi reuși strângerea celor aproximativi 250 de bucăți diverse pe care le-a scris din 1999 până în 2006, o să mă duc la actualul Colegiu pentru a-i descoperi poza de pe panoul absolvenților, cum era moda acum două-trei decenii.
Nu știu dacă voi reuși tipărirea publicisticii lui câmpinene, din ziarul Partener, atât de complexe dar și amuzante. Nu mai există nici urmă de siguranță sau predictibilitate în domeniul editorial, atât de afectat de pandemie. Dar și de lipsa apetenței românilor pentru cultură și Carte. Ceea ce șochează la paisprezece ani de la moartea lui
Mânăstirea Petru Vodă a tipărit, în anul 2010, volumul „Poeţi după gratii” – 630 de pagini de versuri scrise de 58 de români închişi şi torturaţi în citadelele negre ale regimurilor comuniste ale lui Gheorghiu Dej şi Nicolae Ceauşescu: Jilava, Mislea, Aiud, Gherla, Piteşti, Poarta Albă, şamd. Numai o parte din miile de condamnaţi politic de „Evangheliile” opricininei româneşti, instalate la 23 august 1944, în România „eliberată” de Armata Roşie, la porunca Tătucului Djugaşvili, tragicii poeţi publicaţi între coperţile cărţii de faţă, reprezintă o cutremurătoare Coloană a Demnităţii. După 21 de ani de libertate în numele cărora Ei au suferit şi au murit, în vreme ce, după apusul brusc al „iepocii clasei muncitoare conducătoare, de la oraşe şi sate”, pe 22 decembrie 1989, haitele de parveniţi la putere, decimează bogăţiile şi valorile României, întoarcerea către aceşti adevăraţi Eroi ai Neamului, ne rămâne singura probă a blestemelor căzute pentru totdeauna, deşi prea târziu, peste hidra leninisto-stalinist-kaghebist-securistă retezată acum 31 de ani.
O întâlnire
...Acum 9 ani, într-o seară de luni, 4 aprilie, față-n față cu o asistenţă tăcută, încruntată şi îndurerată. Mută, ascultă relatările a doi dintre nefericiţii poeţi români, care pătimiseră în celulele dictaturii comuniste: Paula Romanescu şi Gheorghe Jijia. Povesteau umbriţi de amărăciunile îndurate, cu patosul acelora care, cu credinţa în Dumnezeu, în fapt ne demonstrau cât de tari rămăseseră în faţa vicistitudinilor din închisorile prin care trecuseră şi de ce atâţia dintre noi – ceilalţii, obedienţii – avem să purtăm mustrarea asta până la moarte – nu aveam curajul a-i privi în ochii sfârşiţi de suferinţă. Protagoniştii ne-au citit din poeziile lor, unele tipărite (Paula Romanescu), altele, aşternute pe hârtie (Gheorghe Jijia), toate – clocotind de nemărginită durere şi incredibilă iertare a călăilor! Motto-ul serii: „Să spui tuturor că nu am făcut nici un compromis !”, semnat de George Manu – unul din Vinovaţii fără Vină ai întunecatei a doua jumătăţi a secolului XX. Strigătele acestea nu se vor stinge niciodată!
Radu Gyr (1905-1975)
Poet, dramaturg, eseist și ziarist, născut pe 2 martie 1905, la Câmpulung, decedat în 29 aprilie 1975. Doisprezece ani de închisoare. Opt volume de versuri. Detenţie (!) începută sub domnia lui Carol al II-lea. Ion Antonescu voia să-l trimită pe front. Urmare suferinţelor îndurate,
Cardiologia SanConfind se îmbogățește considerabil printr-o nouă componentă - cea pediatrică. Recent, echipei medicale SanConfind i s-a alăturat doctorul Adrian Tătucu, un medic cu o bogată experiență în cardiologia pediatrică. Dl. doctor vine de la Spitalul de Pediatrie Ploiești. Noul cardiolog de la SanConfind are peste 5000 de cazuri tratate și va acorda consultaţii cardiologice copiilor de orice vârstă și adulţilor. Și-a făcut rezidenţiatul la Spitalul Universitar de Urgenţă Elias din Bucureşti (urgenţe, tratamente, consultaţii) şi Institutul Clinic Fundeni, aici lucrând ani de zile alături de echipa medicală din secţia de terapie coronariană. A efectuat numeroase ecografii cardiace, interpretări de ECG-uri şi Holter-ECG încă din rezidenţiat. A devenit cardiolog pediatru din dragostea pe care o poartă copiilor. „La copii e mai greu, pentru că nu ai în faţă un model, un tipar. Adulţii au aproape toţi inima la fel, mai mult sau mai puţin, însă la copil trebuie să te astepţi la orice, ţi se pot da peste cap toate socotelile”, consideră vindecătorul inimilor de copii.
Consult cardiologic pentru nou-născuți
Patologia prevalentă în cardiologia pediatrică este malformaţia cardiacă reprezentată de modificări ale camerelor inimii, ale vaselor de sânge. „Unui copil nou-născut consider că trebuie să îi faci un consult cardiologic şi o ecografie cardiacă încă din primele luni de viaţă, ca să nu se ajungă mai târziu la hipertensiune pulmonară sau alte afecţiuni mai grave. Copiii recuperează în timp, astfel că, de cele mai multe ori, se poate face o corecţie totală a malformaţiei inimii copilului”, este de părere domnul doctor.
"De la începutul epidemiei și până în prezent, la nivelul județului Prahova, 16315 de persoane au fost confirmate ca fiind infectate cu virusul SARS-CoV-2. Din totalul acestora, 445 de pacienți au decedat, conform raportărilor Direcției de Sănătate Publică (DSP) Prahova. Ultimele decese înregistrate au fost în rândul a șase persoane de sex masculin (70, 72, 74, 80, 88, 88 ani), cu comorbidități.
Cele 277 de persoane nou raportate ca fiind infectate cu SARS-CoV-2, în Prahova, fac parte din următoarele categorii de vârstă:
0 - 18 ani: 6 persoane
19 – 29: 24
30 – 39: 49
40 – 49: 55
50 – 59: 64
60 – 69: 43
70 – 79: 30
80 - 89: 4
Peste 90: 2
Total: 277
Numărul total de locuri destinate îngrijirii pacienților cu COVID-19, în Prahova, este de 428, dintre care 404 paturi sunt ocupate. La ATI, toate locurile pentru pacienții cu SARS-CoV-2 au fost raportate ca fiind ocupate.
(*Situația este în dinamică, iar aceste informații pot suferi modificări de la o oră la alta)
Numărul de teste realizat în județ, de la începutul epidemiei și până în prezent, este de 40528 (nu sunt incluse în acest număr testele efectuate la cerere de către persoanele fizice și juridice), conform centralizării DSP Prahova.
Recunoscute drept instituții unde ordinea, disciplina și strictețea sunt elemente de bază în regulamentele de funcționare și activitatea de zi cu zi, școlile militare românești n-au fost nici ele ocolite de valul doi al pandemiei de coronavirus care face nenumărate victime în întreaga lume.
Foto: Facebook/ Colegiul Național Militar Dimitrie Cantemir
În urma unei solicitări a jurnaliștilor de la Adevărul, formulată în baza Legii 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, reprezentanții Colegiului Național Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza au făcut următoarele precizări:
„1. În Colegiul Național Militar „Dimitrie Cantemir” din data de 15 septembrie și până în data de 19 noiembrie s-au înregistrat cazuri de infectare cu virusul SARS-CoV-2 la elevi, la profesori și la cadre militare:
- 36 de elevi au fost confirmați pozitiv, 11 dintre aceștia la testarea realizată prin grija Direcției Medicale a Ministerului Apărării Naționale, în săptămâna premergătoare deschiderii anului școlar 2020-2021;
- 6 cadre didactice și 2 cadre militare au primit rezultat pozitiv. După 14 zile, cadrele militare și 4 dintre profesori au fost declarați vindecați și au revenit la serviciu.
2. Liceenii militari continuă activitățile educaționale în format online de la domiciliu, cu excepția celor 19 elevi care sunt în izolare și carantină în colegiu, în spații diferite special amenajate pentru ei, de unde fac cursurile online, conform Hotărârii nr. 53/08.11.2020 a Comitetului Național pentru Situații de Urgență.
La finalizarea izolării și carantinării toți elevii vor continua
Comitetul Județean pentru Situații de Urgență
Prahova s-a întrunit joi, 19.11.2020, într-o nouă ședință extraordinară,
organizată în sistem audioconferință,
pentru a supune dezbaterii și aprobării Hotărârea
nr.79/19.11.2020 privind aprobarea unor noi măsuri pentru combaterea
răspândirii infecției cu noul coronavirus.
Documentul
aprobat astăzi de către membrii CJSU Prahova vine în completarea Hotărârilor
nr. 74/07.11.2020, 75/09.11.2020 și 78/16.11.2020, în cadrul cărora au fost
deja dispuse o serie de măsuri pentru unitățile administrativ-teritoriale care,
la momentul respectiv aveau rata de incidență mai mare de 1,5/1000 de
locuitori, respectiv 3/1000 de locuitori. Pentru acestea se aplică deciziile
luate de către autoritățile județene, fiind în vigoare timp de 14 zile de la
data prevăzută în fiecare dintre cele trei Hotărâri amintite (VEDEȚI
ANEXA ATAȘATĂ COMUNICATULUI)
În
completare față de cele trei acte care sunt deja în vigoare, membrii CJSU au
adoptat în cadrul Hotărârii nr.79/19.11.2020 punerea în aplicare a măsurilor
specifice fiecărui interval de referință al incidenței ratei cumulate prevăzute
de H.G. nr. 967/2020 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul
României începând cu data de 14 noiembrie 2020, precum şi stabilirea măsurilor
care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor
pandemiei de COVID-19, pentru următoarele unități administrativ-teritoriale:
• Incidența cumulată mai mare de 1,5
și mai mică sau egală cu 3/1000 locuitori: Călugăreni (1,77), Cerașu
(1,58);
Pentru UAT-urile unde rata de
incidență este între 1,5-3/1000 de locuitori, începând cu data de 20.11.2020
și aplicabile pentru o perioadă de 14 zile, au fost votate următoare măsuri:
Purtarea măștii de protecție, astfel încât să acopere nasul și
gura, este obligatorie în spaţiile publice, spaţiile comerciale, mijloacele de
transport în comun şi la locul de muncă.
Prezent pentru prima dată de la preluarea mandatului în studioul Oglinda de Azi, primarul independent al Câmpinei, Alin Moldoveanu, răspunde deschis întrebărilor jurnalistului Florin Frățilă, explicând, între altele, ce înseamnă salvarea Câmpinei de la faliment, restructurarea administrației publice locale, dar și relația de colaborare cu partidele reprezentate în Consiliul Local, de ce se întârzie alegerea unui viceprimar și cât de utilă îi este angajarea lui Adrian Dobre, fostul primar al Ploieștiului, în funcția de administrator public al Câmpinei.
„Secretul victoriei mele în alegeri a fost discuția cu cetățeanul și adevărul. Mă așteptam să câștig, pentru că nu am mințit câmpineanul cu nimic. (…) Salvarea municipalității de la faliment înseamnă, printre altele, deblocarea fondurilor europene, accesarea de fonduri europene și gestionarea transparentă a banului public (...) Restructurarea administrației locale este în atenția mea încă de la începutul activității. Va fi o reorganizare bazată pe rezultatele dovedite prin documente (...) Salariile sunt câștigate pe drept, în baza legii. Că sunt câțiva care nu dau randament pentru salariile pe care le încasează, asta este altceva și acolo o să umblăm (...) Mă bazez pe buna credință a membrilor Consiliului Local și când spun asta mă refer la faptul că, în marea lor majoritate, dacă nu mă înșel, 14 dintre ei sunt consilieri noi în administrația publică locală, care poate nu sunt loviți de modalitatea de a face politică pe orgolii de partid (...) Eu am dat semnalul că municipalitatea are nevoie de un viceprimar, inclusiv la toate ședințele de Consiliu Local. Nu vreau să influențez în niciun fel alegerea viceprimarului (...) Tot ceea ce am realizat până acum, în scurta perioadă de la preluarea mandatului, a fost împreună cu administratorul public Adrian Dobre. Suntem o echipă, alături de alți colegi din Primărie. Domnul Adrian Dobre are foarte mare experiență în administrația publică locală” - acestea sunt doar câteva dintre cele mai interesante declarații făcute de primarul Alin Moldoveanu în interviul pe care ni l-a acordat și pe care vă invităm să-l urmăriți în continuare.
Astăzi, 17 noiembrie, potrivit datelor oficiale furnizate de Prefectura Prahova, rata incidenței cumulative a COVID-19 (la data de 16 noiembrie 2020 pentru perioada 02 - 15 noiembrie) este de 6,85/ 1000 de locuitori în municipiul Câmpina.
Suprasolicitat pe fondul numărului mare de pacienți testați pozitiv cu virusul SARS-CoV-2, Spitalul Municipal Câmpina, unitate suport Covid-19, trece prin momente extrem de dificile în aceste zile, când lipsa acută de personal medical, în special de medici ("trei medici îngrijesc 60 de pacienți") i-a determinat pe conducătorii instituției să trimită un nou semnal de alarmă către Direcția de Sănătate Publică Prahova, către Ministerul Sănătății, Primul Ministru, Departamentul pentru Situații de Urgență, Prefectura și Consiliul Județean Prahova.
"Spitalul Municipal Câmpina - spital suport pentru pacienții testați pozitiv sau suspecți cu virusul SARS-Cov-2 - aflat în subordinea Consiliului Local Câmpina, supune atenției dumneavoastră situația cu care se confruntă în contextul creșterii numărului de pacienți consultați/ internați și a scăderii numărului de personal (focare COVID, alte afecțiuni medicale generate de munca fizică și psihică susținută):
Lipsa acută de personal medical pentru secțiile care acordă servicii medicale în regim de spitalizare de zi/ continuă pacienților diagnosticați cu COVID-19 - datorată infectării a doi medici și retragerea din linia de gardă a celui de al treilea, fapt pentru care nu se poate asigura serviciul de gardă în opt zile din luna noiembrie.
Este cunoscut faptul că suntem singura secție de Medicină Internă din județul Prahova care internează, încă de la începutul pandemiei, pacienți confirmați sau suspecți COVID 19 cu multiple comorbidități, în stare gravă, imobilizați la pat, cu necesități de îngrijire complexe și individualizate.
Datorită adresaabilității ridicate și din dorința de a ajuta cât mai mulți pacienți care nu erau primiți în alte unități sanitare, 3 medici îngrijesc 60 de pacienți, deși avem desemnate 30 de paturi pentru pacienții COVID, fapt ce poate duce la suprasolicitarea instalațiilor de alimentare cu oxigen.
Toate acestea au dus la depășirea orelor de lucru stabilite prin contract, situație pe care am înțeles-o datorită contextului epidemiologic: am asigurat continuitatea gărzilor, ne-am desfășurat în paralel activitatea în Ambulatoriu de Specialitate, am asigurat consultațiile interdisciplinare, consultațiile urgențelor COVID și non-COVID în CPU, am suplinit absența medicilor din CPU care au fost detașați 30 de zile la UPU a Spitalului Județean de Urgență Ploiești și apoi au fost depistați COVID pozitiv.
Încă din luna august 2020 am solicitat instituțiilor abilitate detașarea unor medici specialiști de medicină internă. A fost detașat un singur medic pentru 30 de zile, un alt medic a fost detașat la SJUP, iar cel de-al treilea a intrat în concediu medical ca urmare a infectării cu COVID 19.
Am făcut cunoscută această situație la nivelul DSP Prahova, coordonatorului pentru gestionarea situației COVID-19 pentru Regiunea de Dezvoltare Sud Muntenia, Ministerului Sănătății și Prefecturii Prahova.
Solicităm soluționarea cu celeritate a cererilor noastre de a asigura medici specialiști de medicină internă" - se arată în documentul semnat de Mihaela Neagu Petrovici, directorul medical al instituției.
Costel Brînză (kinetoterapeut) şi soţia sa, Zenovia (energoterapeut) ne răspund la această întrebare și ne împărtășesc din experiența dobândită în cei cinci ani de când au deschis la Câmpina un cabinet de terapie alternativă și recuperare.
Ce se ascunde în spatele unei dureri, al unui disconfort, al unei boli? În medicina chineză, bolile fizice sunt traduse ca nişte dereglări din planurile mai subtile ale fiinţei. Cât contribuim noi, prin stilul de viață ales, la starea de îmbolnăvire? Cât influenţează gândurile, sentimentele şi credinţele noastre acest lucru? De cele mai multe ori, corpul ne trimite semnale cu mult înainte ca boala să se instaleze. Factori precum stresul, alimentaţia nesănătoasă, anxietatea şi depresia pot favoriza apariţia unor boli. Acum, când omenirea trece printr-o adevărată criză, determinată de pandemia de coronavirus, conştientizăm mai mult decât de obicei cât de importantă este sănătatea, dar şi cât de fragili suntem.
Ca europeni, suntem obişnuiţi ca atunci când avem o problemă de sănătate să apelăm la medicul de familie sau la un medic specialist, tratamentul bazându-se de cele mai multe ori pe administrarea de pastile. Însă, încă din Antichitate, în Asia, oamenii apelau la tratamente naturiste sau energetice pentru a-și vindeca diferitele suferințe. Aceste terapii au ajuns astăzi să fie utilizate pe întregul glob, dovedite fiind rezultatele uimitoare ale bioenergiei, masajelor terapeutice, ale terapiei Reiki, theta-healing, hipnoză, ale fizioterapiei, precum şi ale regresiilor hipnotice.
Care este cel mai bun remediu pentru a ne vindeca? Sunt românii deschişi la medicina alternativă? Kinetoterapeutul Costel Brînză şi soţia sa, energoterapeutul Zenovia Riciu Brînză, din Câmpina, ne-au răspuns la toate aceste întrebări și ne-au povestit despre felul în care, prin practicarea acestor terapii, și-au împlinit destinul.
„50% din vindecare se datorează credinţei proprii”
- Cum a fost începutul în medicină, d-le Brînză?
- Cariera mea în medicină a început de la vârsta de 13 ani, atunci când tatăl meu mi-a descoperit calităţi de energoterapeut şi a decis să urmez medicina, deși eu îmi doream să fac teatru şi film, pentru că îmi place să fiu tot timpul cu zâmbetul pe buze, dar şi să îi fac pe ceilalţi să zâmbească mai mult. La 13 ani am avut primul caz, o persoană care suferise un accident vascular cerebral. Ulterior am renunţat la visul de a fi actor şi am urmat medicina la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, secţia Balneofizioterapie – Ortopedie - Recuperare.
- Se poate spune că nu d-voastră aţi ales calea aceasta, ci mai degrabă ea v-a ales pe dvs.?
- Da! Cred că toţi am avut momente în copilărie când, auzind diverşi artişti cum cântă, ne-am dorit să devenim cântăreţi sau actori, însă de multe ori viaţa are un alt plan pentru noi. Am simțit că aceasta este misiunea mea, că asta a rezervat universul pentru mine.
- Ce vă motivează cel mai tare în meseria pe care o practicaţi?
- În primul rând, felul în care se simte pacientul când pleacă de la mine, bucuria pe care o trăiește. Vine la prima şedinţă spune „au”, la a doua „încă mă mai doare acolo”, ajunge pe la a cincea şi zice „nu mă mai doare”, pleacă cu un sentiment plăcut în inimă, bucuros, mulţumit şi mai ales, mai sănătos. Le spun mereu pacienților că 50% din vindecare se datorează credinţei proprii, cealalată parte ţine de noi.
Cu siguranță e fain să trăiești în România! Nu te plictisești. E loc mereu de surprize, și tocmai asta nu ne mai surprinde. Din cînd în cînd mai cade, totuși, cîte un record. Am crezut mai toți – naivi – că d-na Dăncilă a reprezentat un astfel de record. PSD-ul este însă un partid ambițios. Gestul de a contesta sloganul electoral „O Românie fără hoție”, pe motiv că „instigă la ură și xenofobie”, defavorizînd ceilalți competitori, este un nou moment strălucit în istoria prostiei românești; cu adenda normală că s-a găsit și un judecător care să aprobe această reclamație. Mai întîi observ în trecere că probabil oamenii din organizația d-lui Titus Corlățean nu știu ce e aia xenofobie. Care nu are nicio legătură cu sloganul incriminat, dar pesemne creierașul care a conceput lăcrămația știa că e ceva care „dă bine” în orice acuzație de azi și s-a gîndit să o bage acolo, să fie mai groasă vina. Venim la subiect: precum chelul din poveste, partidul-molimă și-a pus singur mîna în cap, sloganul nu face nicio precizare partinică. De ce să te simți vizat de el? Se vede cît de tare îi doare această temă. Un singur exemplu din sutele posibile: d-na Clotilde Armand a dezvăluit că primăria sector 1 București a „dăruit” vreo 300.000 de euro unor televiziuni pentru un clip publicitar mincinos care spunea că s-a finalizat un spital care nu există în realitate decît în stadiul de machetă. Nu e bună o Românie fără hoție?
Au început în multe locuri reduceri substanțiale în personalul consiliilor județene. Supraîncărcarea acestora cu angajați pe relații e tot o formă de hoție. Ce revoltă în clientelă! Mie îmi place și ideea și mai ales caracterul ei anti-electoral, pentru că evident este o măsură nepopulară, prin care
Trei președinți ai comisiilor de specialitate au fost înlocuiți!
Întregirea, din punct de vedere numeric, a Consiliului Local Câmpina după depunerea jurământului celor cinci consilieri supleanți validați de instanța judecătorească în cea de-a doua fază a procedurilor legislative, conforme noului Cod administrativ, pare să fi modificat semnificativ raportul de forțe din punct de vedere politic în noul legislativ local. Așa se face că vineri, 13 noiembrie, în cadrul unei alte ședințe extraordinare convocate de primarul Alin Moldoveanu și prezidată de consilierul municipal Liviu Briciu, partidele au renegociat atât componența comisiilor de specialitate din Consiliul Local, cât mai ales președinția acestora, alianța de dreapta USR-PLUS, PNL, PMP, POL obținând conducerea celor patru comisii și o majoritate confortabilă în fiecare dintre acestea.
În urma alegerilor prin vot secret, fiecare comisie formată din cinci membri și-a desemnat președintele și secretarul după cum urmează:
Comisia de Buget-Finanțe, programe finanțare europeană, domeniul public și privat, agricultură: Bogdan Ene (PMP) – președinte, Costel Filip (independent) – secretar, Cosmin Raț (POL), Florin Marcu (PNL), Roxana Gheorghe (Partidul Verde) – membri;
Comisia de administrație publică locală, juridic, relații cu publicul, muncă și probleme sociale, spațiu locativ, drepturile și problemele minorităților, protecție civilă și protecție copii: Adina Gîrbăcică (USR-PLUS) – președinte, Liviu Dumitrache (USR-PLUS) – secretar, Livia Lupu (PSD), Alin Sabo (PMP), Cezar Grama (Partidul Verde) – membri;
Comisia de amenajarea teritoriului, urbanism, ecologie și protecția mediului: Valentin Crețu (USR-PLUS) – președinte, Viorica Vane (USR-PLUS) – secretar, Cezar Grama (Partidul Verde), Marius Anghelescu (PMP), Horațiu Zăgan (PSD) – membri;
Comisia de sănătate, cultură, învățământ, culte, tineret și sport: Liviu Briciu (POL) – președinte, Florin Marcu (PNL) – secretar, Dan Nica (PNL), Andrei Duran (PSD), Liviu Davidescu (Pro România) – membri.
Vă reamintim că prima ședință pe a cărei ordine de zi s-a aflat alegerea componenței comisiilor de specialitate și a președinților acestora a avut loc vineri, 30 octombrie, atunci când, în urma primelor negocieri între partidele reprezentate în legislativul local, președinții comisiilor au fost aleși Bogdan Ene la Comisia buget-finanțe, Livia Lupu la Comisia de administrație publică, Cezar Grama la Comisia de urbanism-amenajarea teritoriului și Dan Nica la Comisia de sănătate, sport, cultură.
După cum se poate observa, singurul președinte de comisie rămas pe poziție după cea de-a doua negociere este Bogdan Ene, la Comisia de buget-finanțe, Liviu Lupu, Cezar Grama și Dan Nica fiind înlocuiți de Adina Gîrbăcică, Valentin Crețu, respectiv Liviu Briciu.
De remarcat faptul că, odată cu întregirea legislativului local, forțele politice de dreapta par să se fi aliat, cel puțin în ceea ce privește adjudecarea conducerii comisiilor, marii perdanți ai acestor ultime negocieri fiind cei din PNL, PSD și Partidul Verde.
Cu cât cercetez mai mult prin Arhiva interbelică a Prefecturii Prahova, cu atât mai mult îmi dau seama că străbunicii noștri ne erau în multe privințe superiori. Bine, România de atunci era cea care crescuse organic, în ritmul ei, de secole și nu monstrul edificat de comuniști. Lăsăm la o parte faptul că mi se pare că reușeau să cheltuie banul public mult mai judicios și cu cap, dar îi investeau inteligent. Și am să ofer și un exemplu concludent, care nu este urmat acum.
Complet necunoscut astăzi este faptul că administrația județeană din Prahova interbelică era proprietara unui cămin studențesc în București, având în vedere că în Prahova nu exista pe atunci o universitate, iar tinerii prahoveni mergeau la București pentru a-și continua studiile superioare. Clădirea a fost cumpărată de autoritățile județene în anul 1925 de la un anume C. Constantinescu, iar pentru ea s-a plătit importanta sumă de 14 milioane de lei. Forma juridică sub care funcționa această inițiativa lăudabilă era aceea de fundație. Numele său oficial era de Căminul Studențesc Prahovean (C.S.P.), fiind înființată în februarie 1926, înregistrată la Tribunalul Prahova și care avea sediul și corpul principal al căminului pe Aleea Sevastopol, la nr. 29. În 1931, Căminul era extins prin achiziționarea de către Prefectura Prahova a unui teren care se învecina cu C.S.P, cu o suprafață de 600 m.p pentru care se plătea, în două tranșe, importanta sumă de 1,8 milioane de lei. Terenul era, totuși, ultracentral. În Fondul Prefectura Prahova se regăsesc multe documente care ne oferă o imagine a activității acestui cămin, administrat de către Prefectura Prahova în perioada interbelică și care venea în sprijinul studenților prahoveni cu mijloace materiale limitate, care nu-și permiteau să plătească o chirie în București. Multe cereri ale studenților prahoveni erau adresate prefectului prin care se solicitau fie scutiri de taxe de înscriere la Cămin (care era de 700 de lei), fie diminuarea lor sau admiterea în cămin. Taxa lunară era în anul universitar 1935/ 36 de 240 de lei pe lună. În acest an universitar erau înscriși în cămin nu mai puțin de 143 de studenți și studente.
În C.S.P. erau găzduiți gratuit și copii orfani de război care își pierduseră părinții în timpul Primului Război Mondial (opt studenți și zece studente, unii la Drept, alții la Școala Politehnică sau Academia Comercială). Cheltuielile fiind deloc de neglijat, prefectul solicita ca și primăriile urbane din județ să contribuie financiar la administrarea Căminului, având în vedere că aici trăiau copii din aceste orașe. Însă primăriile mai degrabă promiteau decât virau bani. Șeful Serviciului Financiar al Perfecturii îi comunica prefectului că era necesară mărirea subvenției acordate Căminului în anul 1935 cu cel puțin o sută de mii de lei, pentru că autoritățile locale care se angajaseră să ofere 200.000 de lei nu o făcuseră (nici măcar a zecea parte). „În caz contrar, Căminul riscă să rămână în mijlocul iernei fără căldură și lumina”. Căminul universitar prahovean oferea servicii integrate, nu numai cazare. Avea un medic plătit din bugetul județului Prahova, care se îngrijea de sănătatea studenților.
Chirurgia ginecologică SanConfind este tot mai cunoscută și recunoscută. Datorită faptului că spitalul are în dotare un bloc-operator performant, operațiile din sfera chirurgiei ginecologice au crescut în complexitate și dificultate, mai ales după ce SanConfind a primit aprobarea de a funcționa în regim de spitalizare continuă. Medicii ginecologi cu state vechi din secția Obstetrică-Ginecologie, condusă de dl. doctor Ion Constantinescu, împreună cu noii colaboratori ai echipei medicale SanConfind (chirurgi bucureșteni bine cunoscuți care lucrează în mari spitale din Capitală), au realizat multe operații dificile, dintre care le vom menționa în continuare pe cele mai reprezentative.
Histerectomia pe cale vaginală este cea mai benefică
În cadrul secției de ginecologie au fost multe cazuri de patologie mamară - benignă sau malignă -, toate rezolvate cu succes pe cale chirurgicală (laparoscopic). De asemenea, patologia pelvisului (benignă sau malignă), cunoaște și ea rezolvări chirurgicale complexe. Au fost multe neoplasme genitale operate în cadrul clinicii noastre, în ultimele săptămâni. Ginecologia de la SanConfind excelează în privința intervențiilor pe cale vaginală, și vorbim aici în special despre histerectomia pe cale vaginală, o modalitate naturală, dar dificilă de extragere a uterului. Această modalitate are un beneficiu maxim și este practicată pentru întreaga patologie uterină; de corp uterin sau col uterin. Trebuie să amintim, de asemenea, și intervențiile de statică pelvină care afectează femeile de diferite vârste, prolapsul organelor genitale, dar și forme de incontinență urinară.
„Acum pot trăi și eu omenește”
Dintre operațiile ultimelor luni, una iese în evidență, și nu doar prin complexitatea sa, ci și prin vârsta pacientului respectiv. În luna august, o bătrânică de 82 de ani, venită din Ardeal, plină de curaj și încredere în medicii de la SanConfind, a fost operată, deoarece
Astăzi, 13 noiembrie, primarul independent Alin Moldoveanu a convocat o nouă ședință extraordinară a Consiliului Local Câmpina pe a cărei ordine de zi, printre altele, figurează și ceremonia depunerii jurământului a celor cinci consilieri municipali validați de instanța judecătorească în cea de-a doua fază procedurală după alegerile din 27 septembrie.
Cei cinci aleși locali ce se vor alătura, începând de azi, noului Consiliu Local - Valentin Crețu (USR-PLUS), Viorica Vane (USR-PLUS), Florin Marcu (PNL), Marius Anghelescu (PMP), Horațiu Zăgan (PSD) - îi vor înlocui pe demisionarii Elena Albu (PNL), Rudolf Leica (PNL), Cătălin Florescu (USR-PLUS), Adrian Pițigoi (PMP), Nicolae Moisescu (PSD), care și-au anunțat retragerea din varii motive imediat după anunțarea rezultatului alegerilor locale.
După ședința extraordinară ce va avea loc azi, Consiliul Local va avea în componență 18 membri, cel de-al 19-lea, înlocuitorul demisionarei Felicia Olteanu (Partidul Verde) urmând să depună jurământul după ce la rându-i va fi validat de instanță, conform procedurilor legale cerute de noul cod administrativ.
Menționăm că Felicia Olteanu a renunțat la funcția de consilier municipal imediat după depunerea jurământului pe fondul unei incompatibilități între funcția de consilier pe care o ocupă în cadrul Ministerului Finanțelor Publice și aceea de consilier municipal în cadrul legislativului câmpinean. Cel mai probabil, aceasta va fi înlocuită de Noemi Ionescu, următoarea aflată pe lista Partidului Verde la Câmpina.
Astăzi, începând cu ora 15.00, primarul Alin Moldoveanu și administratorul public Adrian Dobre au organizat la sediul Primăriei Câmpina o întâlnire cu presa în fața căreia primarul și-a prezentat raportul primelor 13 zile de mandat.
Publicăm în continuare câteva dintre cele mai importante puncte abordate de edilul Câmpinei și înregistrarea video integrală a ceea ce s-a anunțat a fi o conferință de presă, dar s-a transformat într-o declarație de presă, Alin Moldoveanu subliniind că nu va răspunde la întrebările ziariștilor.
"Prioritatea zero, așa cum spus și în campania electorală, este deblocarea proiectelor cu fonduri europene. (...) Trebuie să scăpăm Câmpina de faliment. (...) Am reușit să facem un prim pas important în eșalonarea la plată a corecțiilor financiare aplicate administrației locale câmpinene pentru a reuși în continuare deblocarea altor proiecte importante finanțate din fonduri europene (...) Am găsit în Primărie documente ce țineau de finanțarea unor proiecte prin intermediul Companiei Naționale de Investiții nedepuse din anii 2011-2015. S-au cheltuit mulți bani publici pentru acestea, dar fără vreo finalizare. Acum facem tot posibilul să le depunem noi și, chiar în dimineața acestei zile am fost la CNI și sper să reușim să obținem finanțările atât de necesare orașului".
Primarul a mai vorbit, printre altele, și de restructurarea administrației publice locale, care în prezent are 470 de angajați dintre care 123 asistenți sociali, dând drept exemplu reorganizarea instituțiilor de cultură locale și înființarea unui centru cultural în interiorul căruia să se comaseze activitatea și implicit să se restructureze organigrama.
Clubul de karate full contact Dyang-HE revine la Câmpina, după o pauză de 20 de ani. Prezent în studioul Oglinda de Azi, la emisiunea moderată de Alexandra Irimiea, Shihan Cornel Manolache, 6 DAN Shin Karate și 6 Duan în Wushu Eagle Style, ne-a oferit mai multe detalii despre noua școală de arte marțiale de la noi din oraș.
Sâmbătă, 7 noiembrie, la ora 10.00 s-a deschis la Câmpina o nouă școală de arte marțiale pentru copii, dar și adulți. Cursurile de karate full contact se vor ține la Casa de Cultură „Geo Bogza“. Se vor practica Shin Karate, Qigong, Muay Thai, Wushu și Autoapărare.
După 20 de ani ați revenit la Câmpina, pentru a deschide o sală de karate pentru copii și adulți. Ce v-a adus înapoi la Câmpina?
Oamenii de aici care se potrivesc cu sufletul meu. Sunteți niște oameni extraordinari și chiar dacă eu am fost nevoit la un moment să plec în străinătate, acum am revenit și sper să fi revenit de tot pentru că vreau să facem treabă cât putem de bine.
Dar noi suntem curioși să aflăm care este legătura dvs. cu Câmpina. Sunteți născut în București, locuiți în Pitești și totuși ați venit la Câmpina.
La un moment dat am creat un imperiu în artele marțiale din România și în anii 2000 aveam peste 8 săli de arte marțiale în 8 capitale de județ, plus alte săli în orășele arondate capitalelor respective, inclusiv în Câmpina.
Practicați arte marțiale full contact. Este un sport mai dur?
Nu este un sport, este o artă marțială, deci o artă a războiului.
Dar mai dură decât cele obișnuite?
Nu există arte marțiale obișnuite. Există doar o formă de karate implementată în unele țări care probabil nu au vrut să meargă la un adevărat mod de a lupta și au luat partea soft a artelor marțiale pentru a face din ele un sport.
Shihan Cornel Manolache
Clubul dvs. se numește Dyanh-HE. Ce semnificație are acest nume?
Este o amintire veche care m-a făcut să dau denumirea clubului și înseamnă marea armonie, adică toate elementele, fie ele interne sau externe, telurice sau cosmogonice, toate se pot reuni într-o armonie perfectă.
De când practicați artele marțiale?
De prin anii ’70. Nu mai știu exact vârsta, dar pentru că mă înălțam foarte repede m-am apucat de sport, de aproape toate sporturile - am făcut și haltere, box, lupte libere, judo, handbal, chiar cu rezultate foarte bune. Dar drumul meu a dus către artele marțiale, văzându-l pentru prima dată pe Bruce Lee cum lupta într-un film, ca toți copiii de pe vremea aceea.
Simțiți că v-ați atins acest vis? Ați luptat precum Bruce Lee?
Este prea mult spus. Pe Bruce Lee îl compar cu un Leonardo da Vinci în știință și pictură sau cu un Einstein în fizică și nu am putea să spunem vreodată că am putea atinge Bruce Lee pentru că este un geniu care se naște o dată la 500 de ani. Facem ce putem.
În ce fel modelează mintea și trupul artele marțiale?
Este o artă foarte complexă pentru că un luptător de arte marțiale, în afară de faptul că lucrează fizic, cu propriul corp, lucrează și psihic, și sufletește, pentru a deveni pe cât posibil spiritual și atunci trebuie știe să se poarte, trebuie să știe să vorbească, să danseze, să picteze, în afară de a folosi brațele și picioarele pentru a se apăra.
Este o vârstă recomandată?
Nu. Chinezii o fac până în trei ani, japonezii încep pe la 5-7 ani, iar thailandezii de când se nasc pleacă direct pe ring. Și noi avem tradiție foarte puternică în acest domeniu, începând de la traci, până în zilele noastre putem să enumerăm nenumărate nume care au practicat artele marțiale, fie că s-a numit o artă marțială a cavalerului trac, fie a zeiței Hestia, fie că a fost vorba de Radu Buzescu, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul s.a.m.d. Putem spune că arta marțială este aici la ea acasă.
Dvs. vreți să redeschideți o sală de karate, aici la Câmpina. Dați câteva detalii.
Vom avea cursurile la Casa de Cultură „Geo Bogza“ din Câmpina și vor fi sâmbăta și duminica, de la 10.00 la 12.00. Vom practica o artă marțială complexă, inspirată din mai multe stiluri chinezești, japoneze și thailandeze pentru că le-am practicat și le practic în continuare, sper la un nivel destul de bun. Și noi putem să fim buni, chiar dacă nu mai sunt vremurile de altădată.
Sunt cursuri pentru copii, dar am văzut că vreți să țineți cursuri și pentru adulți. Mai poate avea un adult curajul să se apuce la 40 de ani de arte marțiale dacă nu a făcut-o până acum?
Depinde de educația lui, de mentalitate și de necesitate. Arta marțială este pentru oricine, de la copil la bătrân. Nu există om în vârstă. Are un anumit număr de ani pe buletin, dar poate să arate mult mai tânăr datorită artelor marțiale. Arta marțială este foarte complexă și poate genera o tinerețe interioară mai mare și armonioasă din toate punctele de vedere, pentru oricine, indiferent de vârstă.
Abonamentul este 70 de lei. Ați ales o sumă destul de mică…
Este un abonament pentru toată lumea. Am mers întotdeauna pe o sumă mică nu pentru că nu ar fi calitate. Calitatea o va vedea oricine vine să practice. Nu este joacă în artă. Este o artă a războiului de interes interior. În momentul în care intrăm într-un aspect pentru a-l practica, trebuie s-o facem din tot sufletul.
Ce le puteți spune părinților care-și fac griji că le vin acasă copiii loviți, învinețiți de la antrenamentele full contact?
Înainte se lucra cu mâna goală, loviturile de genunchi erau primite în plin și nu se plângea nimeni. Cu echipa de atunci de la Câmpina puteam să merg oriunde pe Glob, cu oricare dintre echipele mele, în orice parte a țării, puteam să merg în orice campionat. Acei copii erau dăruiți și practicau din tot sufletul. Acum ne antrenăm cu protecții pentru coate, pentru trunchi, pentru genunchi, pentru tibii, s.a.m.d.
Și este acesta un lucru pozitiv?
Comparativ cu alte sporturi, în trecut accidentările erau mult mai puține pentru că antrenamentul era de așa natură astfel încât omul să învețe să se apere cu adevărat de toate loviturile, și aici putem include și loviturile psihice, și loviturile de viață. Un om este călit cu adevărat atunci când știe ce atitudine să aibă la momentul respectiv.
Vorbeați de echipele de acum 20 de ani. Ați reușit să regăsiți cursanți din Câmpina de atunci?
Pe unii i-am regăsit în străinătate. La momentul acesta avem pe cineva în Irlanda și vom deschide o sală, la fel în Spania și în Germania. Deci șansele nu sunt să mai facem opt capitale de județ, ci opt capitale de țări. Avem un vis frumos și sper să-l împlinim pentru că există viață lungă în artele marțiale.
Anul 2020 este un an dificil pentru toată lumea. V-a afectat pandemia, în vreun fel, desfășurarea cursurilor de karate? Mai au loc campionatele naționale si internaționale sau au fost anulate?
Pe mine, personal, nu deoarece în artele marțiale înveți să supraviețuiești. Am căutat să facem competițiile, chiar dacă în România nu s-a mai putut ține campionatul full contact de Shin Karate, unde ar fi venit peste 30 de țări. Ar fi fost primul campionat de o asemenea anvergură care s-ar fi desfășurat în România. În schimb, s-au ținut campionate internaționale și naționale, iar un alt campionat mondial s-a desfășurat online. Avem două locuri 1 la băieți și fete și încă patru medalii de argint și una de bronz.
Cum este un campionat de karate online?
La un campionat online trebuie să demonstrezi mult mai mult față de atunci când ești face to face cu adversarul sau când execuți o kata deoarece la momentul respectiv îți trebuie mai multă energie, mai multă dăruire și mai multă impregnare de imagine în fața arbitrilor care sunt departe de tine și te văd pe o cameră destul de mică.
A afectat pandemia demersul dvs. de a redeschide sala la Câmpina?
Nu pentru că vom menține acea distanță, iar sala este destul de mare. Revenind la campionate, am reușit să mergem datorită țărilor care nu au fost într-o perioadă urâtă și ne-am deplasat în Ucraina, Polonia, de unde ne-am întors și cu medalii. Am reușit cu echipa a doua, de tineret să luăm trei medalii de aur și trei medalii de argint pentru România. Este extraordinar când vedem steagul României cum se urcă pe catarg și se cântă imnul în prezența noastră.
Sperăm că veți avea și din Câmpina participanți la competiții care se vor întoarce cu medalii pentru țara noastră.
Cu siguranță vom avea pentru că întotdeauna Câmpina a fost o pepinieră foarte bună. Am avut de aici campioni europeni și multe alte rezultate foarte bune.
De unde își trage forța un karatist?
Nu este o forță, este o energie care se manifestă și pe care ne educăm să o ordonăm către o anumită direcție care poate să fie o autoapărare pentru că dacă nu dăm noi, dă celalalt.
Dar nu sunteți doar un instructor de karate, ci și medic specializat în medicina tradițională. Cum ați ajuns în China?
Soarta sau Doamne, Doamne sau am avut ocazia și n-am pierdut-o. Am reușit să fac o Academie de Medicină Chineză chiar în centrul artelor marțiale și al medicinii tradiționale.
În ce perioadă ați fost în China?
În anii ’70. Acea vreme era propice pentru a călători în țările asemeni nouă.
De ce ați ales medicina?
Îmi place să fac bine. Un luptător adevărat, ca și conduită, trebuie să considere că modul lui de existență este arta de a transforma un dușman într-un prieten, iar o boală sau o pandemie trebuie să devină prietena noastră și nu să ne distrugă. Așa putem aduce armonie în interiorul nostru, dar și în jur.
Care este cea mai mare satisfacție, ca antrenor de Karate?
Liniștea. Este extraordinar! Copiii vin să ne învețe liniștea, modul de a fi, vin să ne învețe adevărul. Ei vin cu o prismă nouă de a vedea lucrurile, iar noi trebuie să-i lăsăm să se manifeste liber pentru a ne putea arăta ei nouă și nu noi lor.
Acestea au fost doar o parte dintre declarațiile pe care Shihan Cornel Manolache le-a împărtășit în cadrul emisiunii noastre. Vă invităm să intrați pe canalul nostru de YouTube „Ziarul Oglinda de Azi“ pentru a viziona interviul complet.
Tot timpul, în fiecare clipă sîntem în situația de a alege. Între mai multe sau mai puține posibilități, alegeri corecte sau alegeri dezastruoase. Sînt însă și împrejurări cînd... nu ai de ales. Acelea sînt de obicei tragice. De aceea nu ar trebui să uităm a binecuvînta momentele cînd putem alege, indiferent între ce și ce, între cine și cine. Ne referim cel mai des la alegerile politice. Pentru că ele sînt un spectacol, mobilizează mase uriașe de oameni, interese, patimi, resurse economice incredibile.
Mulți au rîs de patima pe care au pus-o românii în urmărirea și comentarea alegerilor din America. Sigur că nu contează nici cît o adiere de frunză părerea noastră, dar fenomenul are, cred, o mare relevanță psihologică și sociologică. Arată clar în ce măsură românii simt cît de mult depindem (și lumea întreagă) de buna funcționare a democrației americane. Această inutilă zarvă dîmbovițeană eu o văd ca pe un omagiu naiv, direct survenind din subconștientul colectiv care-i așteaptă încă pe americanii eliberatori. Ciudat este că o asemenea implicare nu o vedem și pentru alegerile de la noi (nu mai vorbesc de cele din Moldova, cvasi-ignorate în spațiul public, și dezamăgitor comentate, pentru că ne lipsesc specialiștii autentici pe spațiul ex-sovietic). Aici, specialiștii în manipulare au reușit să inducă în mentalul colectiv una dintre cele mai sinistre, mai paralizante, mai distrugătoare idei: toți sînt la fel! Cînd aud asta, mi se ridică instantaneu tensiunea, mai ales că am întîlnit-o vehiculată de oameni în a căror calitate intelectuală și onestitate cred fără ezitare. Nu, nu toți sînt la fel. De altfel, nu există două specii umane, două clase „sociale”, două categorii diferite: „noi”, pe de o parte și „ei, politicienii” pe de altă parte. Ei sînt dintre noi, ne reprezintă perfect, din păcate doar în defectele noastre. Cînd alegem mincinoși, hoți, violatori, falsificatori de diplome nu defectele lor ies la iveală, ci ale noastre. Alegerile, de astă dată într-un sens mai larg decît cel politic, devin cu atît mai importante cu cît am delegat, în anumite domenii, altora puterea de a alege în numele nostru. Personal, poți alege să porți sau nu mască. Dar sînt alții care decid dacă lucrul ăsta este permis. Și așa trebuie să fie, oricîți bitmani ne-ar zăpăci de cap cu inconștiența lor „democratică”.
Sigur, sînt alegeri care pot fi discutate. De pildă, noua izolare. Au ales să închidă piețele. După părerea mea, o alegere proastă moral, medical și economic. Medical, pentru că mi se pare că o piață închisă poate fi mult mai ușor controlată, reglat fluxul de cumpărători în limite de siguranță. Apoi, închiderea unor piețe duce automat la
Începe campania electorală, cel puțin la nivel oficial și legal, pentru alegerile parlamentare din 6 decembrie, căci în campanie electorală suntem de ani buni. Nici nu mai țin minte când nu am mai fost în campanie electorală. La finalul acestui articol veți afla cum am aflat eu de acest aspect deosebit de important pentru toți cei care vor să ocupe un fotoliu călduț timp de patru ani. Dar până la final țin să subliniez că, totuși, viața politică românească postdecembristă este mult mai pașnică decât cea din mitizatul interbelic românesc. Ar trebui să dau câteva exmple pe care le-am găsit prin arhive, deci din documente. Nu este vorba despre părerei, amintiri, istorie orală, că mi-a spus mie bunicul pentru că-i spuse și lui unchiul de mamă.
Viața politică din perioadă interbelică a fost tumultoasă, intensă, dar și violentă. În timpul campaniilor electorale, deloc puține, se ucidea și se murea. Documente banale din Arhive o dovedesc. Constantin Sandu, învățător în comuna Sângeru din Prahova, a primit vizita colegului său Dumitru Popescu, din aceeași comună, în seara zilei de 25 septembrie 1931. Dar mai bine să-i dăm lui cuvântul: „La plecare l-am condus până în centrul satului, unde am fost acostat de către sergentul elev Condei, de care am fost înjurat și lovit de câteva ori cu patul armei. Noi am întrebat care este motivul de mă înjură și mă lovește, iar el ne-a băgat între sentinele și ne-a dus la post unde ieșind în cale plutonierul Moise Anghel a trimis pe colegul meu la locuința sa, iar pe mine a început să mă înjure și să mă lovească, dând ordin să mă bage la închisoare. În curtea postului satului, atât sergentul cât și plutonierul au început să mă lovească. Din cauza durerii produse de lovituri, am început să țip din care motiv tot satul a început să fie alarmat.” Dar care era motivul? Simplu, învățătorul era acuzat de cei doi zbiri care-l bătuseră că este țărănist și că împarte manifeste țărăniste „de care lucru nu știu întrucât toată familia mea sunt iorghiști. Să arate omul căruia i-am dat manifeste țărăniste și mai întâi de toate la ei am auzit și eu că în comună la noi are loc o întrunire țărănistă”.
Probabil cel mai mare istoric român necitit (acum), Nicolae Iorga, a avut o activitate politică intensă, pe măsura orgoliului său. Iorga a fost un adept al restaurației carliste et pour cause, căci fusese profesorul lui Carol al II-lea. De aceea numirea lui în funcția de premier al Regatului României la 18 aprilie 1931 nu poate suprinde. Mandatul lui a fost scurt (cu toate că în România Mare altele au fost chiar și mai scurte de un an) până în mai 1932. Criza economică mondială afecta din plin și România, sărăcind populația țării, economia fiind axată mult prea mult pe exportul de cereale și petrol. În acest context, Iorga vizitează în după-masa zilei de 11 octombrie 1931 satul Homorâciu, din apropierea Vălenilor de Munte, dorind să intre în biserica veche a satului, însoțit fiind, se pare, și de ambasadorul Belgiei. Primarul a fost anunțat că premierul era în sat și a venit în mare grabă. Biserica în fața căreia stătea nerăbdătorul Iorga era încuiată, era după-masă. Cheia era la preot. Mașina lui Iorga s-a dus după preot, dar nici acesta nu avea cheia, ea fiind la un zugrav care locuia în Vălenii de Munte. Patria lui Caragiale. Înainte de a pleca din sat, dezamăgit, Iorga a fost interpelat de un grup de săteni care
Anul acesta s-au împlinit 170 de ani de la naşterea arhitectului olandez Josef Schiffeleers (1850- 1919), implicat în proiecte publice de anvergură pentru modernizarea ţării ce au avut un aport deosebit la îmbogăţirea şi întregirea patrimoniului neamului românesc. Aşa cum declară Oana Marinache, autoarea singurei monografii dedicate acestui arhitect, Josef a avut un destin remarcabil. Născut într-o familie numeroasă a unui măcelar olandez, ajunge ucenic în atelierele lui Pierre/ Pieter Cuypers şi Emile Lebens. După ce ajunge în ţara noastră atunci când avea 20 de ani, este angajat la 1 iunie 1875 ca arhitect al Eforiei Spitalelor Civile (lucrând în această poziţie în Sinaia şi în Bucureşti până în 1888) şi în această calitate este autorul proiectelor Noului Hotel şi al Stabilimentului Băilor din Sinaia, precum şi al nenumăratelor vile particulare din prima etapă de dezvoltare a staţiunii.
La Bucureşti îi datorăm Spitalul de copii (azi „Grigore Alexandrescu”), Spitalul Colţea şi Maternitatea Filantropiei, Palatul Eforiei de pe B-dul Elisabeta, iar la Câmpina, Biserica Sf. Anton, construită în anul 1906. Schiffeleers este arhitectul care a construit şi vila din Sinaia a prinţesei Alina Ştirbey (1829-1894) în 1874, devenită astăzi muzeu al oraşului.
Josef Schiffeleer/ Biserica romano-catolică Sf. Anton de Padova
Şansa vieţii sale pare să fi fost întâlnirea cu principele Dimitrie Ghica, reprezentant al unei familii boiereşti şi princiare, politician şi filantrop, implicat în conducerea Eforiei Spitalelor Civile, a Societăţii de asigurare „Dacia România” şi a Societăţii Române de Construcţiuni şi Lucrări Publice (S.R.C.L.P.). Dacă în perioada 1883-1888 Schiffeleers a lucrat simultan şi în Sinaia şi în Bucureşti, mai apoi se stabileşte definitiv la Bucureşti, lucrând pentru şi apoi conducând S.R.C.L.P. În această etapă coordonează lucrările la Manufactura de tutun de la Belvedere, Universitatea din Craiova, Legaţia Franţei, importante reşedinţe particulare bucureştene (Cesianu, Urlăţeanu, Fărcăşanu, Exarhu, Istrati, Mavrodin, Mitilineu, Mareş, Burghele, Ştefănescu).
În anul 1881 se căsătorește cu Olga E. Kessler din Câmpina, fiica farmacistului şi primarului Eduard Kessler. În 1885 devine cetăţean român, fiind decorat în acelaşi an cu ordinul „Coroana României” în grad de cavaler.
Anul acesta, Editura Istoria Artei a tipărit prima monografie dedicată lui Josef Schiffeleers. Lucrarea conţine imagini color, are 176 de pagini şi a apărut cu sprijinul financiar al unor descendenţi ai proprietarilor unor case realizate de Schiffeleers în Bucureşti. Pentru a cunoaşte mai îndeaproape cine a fost arhitectul cu origini olandeze şi ce moştenire a lăsat României, am stat de vorbă cu Oana Marinache, autoarea volumului dedicat lui Josef Schifeleers.
Oana Marinache
Vă rugăm să ne spuneți câteva cuvinte despre dumneavoastră: unde v-aţi născut, unde locuiţi acum, ce aţi studiat, ce specializare aveţi.
Sunt născută în București și cu toate că am avut ocazia să călătoresc și să locuiesc în alte orașe ale lumii, nu cred că voi abandona acest oraș prea curând. Pentru cercetarea și punerea în valoare a patrimoniului arhitectural, București prezintă atât de multe zone necunoscute sau slab/eronat valorificate încât am impresia uneori că nu îmi va ajunge viața să explorez, să scriu și să prezint tot ce aflu din documentele vechi. Este adevărat că nu am știut de la început că acesta îmi va fi drumul, acela de cercetător, că mă voi îndrăgosti iar și iar de orașul meu. Am urmat mai întâi cursurile Facultății de Relații Economice Internaționale din cadrul Academiei de Studii Economice (2003), apoi am beneficiat de mai multe specializări în studii Sud-Est Europene, am călătorit și am făcut parte din proiecte de tineret, am lucrat în câteva companii private. Abia în 2008 am pornit pe noul drum, reluând pregătirea în țară, de data aceasta la Facultatea de Istoria și Teoria Artei din cadrul Universității Naționale de Arte. Pot spune acum că acesta este un moment de răscruce dar și un început, pentru care le sunt recunoscătoare profesorilor mei, care m-au îndrumat spre cercetarea de arhivă și studiul reședințelor de altă dată.
Cum s-a născut interesul de a studia viaţa arhitectului olandez Josef Schiffeleers stabilit în România de la 20 de ani și despre care se cunosc puţine lucruri în prezent?
Lucrarea mea de licență din 2011 a fost dedicată familiei boierești și princiare Știrbey. Am realizat mai întâi un studiu monografic al palatului din Calea Victoriei, dar și al conacului de la Buftea, o analiză a modului de locuire, decorare, a colaborării cu arhitecții vremii, a comenzii artistice. Mărturisesc că și astăzi mă simt atrasă tot de secolul al XIX-lea, atât de important pentru modernizarea noastră și atât de generos în punerea în valoare a unor personalități ale lumii culturale. Pentru că arhivele publice și private mi-au furnizat o cantitate uriașă de documente despre familia Știrbey, despre proprietățile lor urbane și extraurbane din țară și străinătate, am continuat cu al doilea volum, mult mai consistent, publicat în 2014, apreciat și de Academia Română cu premiul „G. Oprescu” în 2016. Cu acest prilej, al explorărilor în țară și străinătate, am aflat de vila familiei Alina Știrbey - Ioan Em. Florescu din Sinaia (astăzi reabilitată și transformată în Muzeul Orașului Sinaia, proiectată în 1874-1875 de un arhitect olandez, despre care nu se știa mai nimic. Așa că de atunci am pornit de la un articol al reputatului istoric de artă Petre Oprea, încercând să redescopăr în arhive și publicații de epocă activitatea și personalitatea lui Schiffeleers în țara noastră. Nu a fost o cercetare ușoară, neavând acces la multe surse primare (Primăria orașului Sinaia, contracte de vânzare-cumpărare ale Eforiei Spitalelor Civile, Creditul Funciar Urban), dar surprinzător distanța nu ne-a împiedicat să aflăm actele sale de stare civilă din Maastricht și Câmpina.
Care sunt proiectele sale publice cele mai importante de modernizare a ţării? Ce patrimoniu ne-a lăsat Josef Schiffeleers ?
Tânărul de 20 de ani Josef Schiffeleers ajunge în țara noastră în 1870, trimis fiind de antrepriza francezului Alexis Godillot, contribuind mai întâi la realizarea de hale comerciale în București, Iași și Craiova, apoi lucrează la căile ferate de pe Valea Prahovei. Astfel Schiffeleers a găsit în Sinaia acelor vremi locul cel mai potrivit pentru afirmare profesională și a contribuit la apariția primelor vile și hoteluri ale Eforiei Spitalelor Civile în perioada 1875-1888. Din 1883 este mult mai activ și la Bucureşti, unde îi datorăm Spitalul de copii (azi „Grigore Alexandrescu”), Spitalul Colţea şi Maternitatea Filantropiei, Palatul Eforiei de pe B-dul Elisabeta (azi Primăria Sectorului 5) din Bucureşti, precum şi Biserica Sf.Anton din Câmpina. Va fi apoi arhitectul Societății Române de Construcții și Lucrări Publice, câștigând cele mai multe licitații în țară, dar va fi și colaborator al Societății de Asigurare „Dacia România” și autorul unor reședințe private în centrul Bucureștiului. Activitatea lui a putut fi documentată până în 1914, după aceea vârsta și contextul politic și economic nu i-au mai permis să fie activ.
V-a atras atât de mult subiectul încât v-aţi hotărât să scrieţi o monografie dedicată lui Josef Schiffeleers, un arhitect despre care istoria arhitecturii nu aminteşte. Ce lucruri vom afla citind această carte-album? Cum este structurată cartea?
Prin 2013-2014 nu știam cât de fascinant este acest arhitect străin și câte lucruri îi datorăm, între timp însă am cules atât de multe informații și lucrări din portofoliul său încât am considerat că merită o monografie tipărită. Parcursul este unul cronologic, o suită de elemente biografice, urmată de prezentarea celor mai importante lucrări (proprietari, constructori, istoric teren sau etape de construcție, planuri de arhitectură, aprecieri stilistice, fotografii de epocă și noi). Albumul a apărut la Editura Istoria Artei chiar în contextul în care sărbătorim 170 de ani de la nașterea sa, Josef fiind născut în 19/ 29 octombrie 1850. Demersul de recuperare a acestei personalități importante a arhitecturii noastre a fost apreciat și sprijinit financiar și de doi proprietari de reședințe semnate de Schiffeleers, doamna avocat Dana Gruia Dufaut și domnul Jean Chrissoveloni.
Cartea face parte din colecţia „Arhitecţi de neuitat” a Editurii Istoria Artei şi va reprezenta a şaptea ediţie. Care a fost ideea de la care s-a născut această colecţie?
În 2011 am pus bazele Asociației Istoria Artei, iar din 2013 am dezvoltat și editura din cadrul ei. Consider că exista și există încă o mare nevoie de publicații de specialitate, bine documentate și elegant ilustrate. Așa au apărut albumele arhitecților Louis Pierre Blanc, Ernest Doneaud, Edmond Van Saanen-Algi, Carol Benisch, Gaetan Burelly (concept grafic Cristian Gache). Iată că acum am ajuns la cel de-al șaptelea album monografic, dedicat olandezului Josef Schiffeleers, macheta grafică aparținându-i lui Cristian Oprea. Avem în pregătire o nouă poveste, sper ca în 2021 să aflați mai multe despre elvețianul John Eliseé Berthet (concept grafic Claudia Pușcașiu) și tot atunci sper să realizăm expoziția și catalogul arhivei arhitectului Paul Smărăndescu (colaborare Cristian Oprea).
